Violența Împotriva Femeilor în Alegeri (VÎFA) este un fenomen global, întâlnit, practic, în toate statele lumii. Deși, la moment, nu există o definiție agreată de comun acord și nici indicatori prin care să se poată măsura intensitatea VÎFA la nivel internațional, fenomenul violenței împotriva femeilor în domeniul politic este tot mai des abordat la compartimentul „încălcarea drepturilor omului”, iar diferite organizaţii și mediul academic lucrează la această definiție.

UN Women definește fenomenul violenței politice și electorale drept:

„Orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, socialeameninţările cu asemenea acte, împiedicându-le să-și exercite și să-și realizeze drepturile politice, fie în spațiu public sau privat, sociale dreptul de a vota și de a deţine funcții publice, de a vota în secret și de a participa în mod liber la campanii, de a se social și de a se întruni, de a se bucura de libertatea de opinie și de exprimare. O astfel de violență poate fi comisă de un/o membru/ă al/a familiei, de un/o membru/ă al/ă comunității sau de către stat”.

În Directiva ONU privind prevenirea violenţei din motive electorale (2016) scrie:

„Violența din motive electorale este înţeleasă drept o formă de violență politică, adesea concepută pentru a influența un rezultat electoral și, drept urmare, distribuirea puterii politice”.

Obiectivul de Dezvoltare Durabilă (ODD) 5 „Realizarea egalităţii de gen şi abilitarea tuturor femeilor şi a fetelor” include ținta 5.5 „Asigurarea participării depline și eficiente a femeilor și egalității de șanse pentru accederea la posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică”. 

Trebuie să subliniem cinci aspecte semnificative ale violenței electorale:

1.  ​Violenţa electorală se poate manifesta sub mai multe forme: de la întreruperea sau întârzierea procesului de votare, până la intimidări coercitive și ameninţarea alegătorilor/oarelor, a susţinătorilor/oarelorpolitici/ce și a funcţionarilor/relor electorali/le cu abuzuri fizice, psihologice sau sexuale.

2.  ​Se recurge la violenţă electorală pentru aatinge un obiectiv politic, care poate să fie diferit în funcție de cine este făptașul/a – agenţi publici, partidele politice sau alte grupuri care urmăresc un interes în rezultatul unui proces politic.

3.  ​Violența electorală poate apărea în timpul oricărei etape a ciclului electoral: de la înregistrarea alegătorilor, campaniile politice și ziua votării, până la anunțarea rezultatelor și formarea guvernului.

4.  ​Definiţiile standard ale violenței electorale sunt neutre din punctul de vedere al genului. Deşi violența electorală nu exclude în mod deliberat femeile sau luarea în considerare a motivațiilor de gen, raportarea comună a părților interesate politice și tipurile de violență au dus, în general, la înțelegeri și analize care erau orientate spre bărbați sau în care nu se ținea cont de dimensiunea de gen. 

5.  ​În majoritatea analizelor despre violența din motive electorale s-a pus accentul pe sfera publică, 

adesea trecându-se cu vederea potențialele forme de violență privată sau de violență în familie. Violenţa publică, din perspectivă de gen, a fost neglijată, iar VÎFA, din perspectivă politică, care are loc în familie și comunitate este pe larg invizibilă.